miercuri, 15 februarie 2012

Top 5 scuze ale restanţierilor

         Oricât de grea sau de uşoară ar fi o sesiune, oricât de lungă sau scurtă, fiecare student a avut cel puţin o noapte albă. Noptile albe sunt grele, sunt nopţi în care pe aragaz fierbe la foc continuu ibricul de cafea, nopţi în care baxurile de cola şi munţii de ciocolată ţin loc de orice. Nu contează nici pungile de sub ochi care-ţi atârnă pe faţă în ziua examenului, nici părul răvăşit, nici hainele neasortate, nici papucii nelustruiţi, nici ficatul ticsit cu toxine, contează doar să iei examenul cu minim nota 5. Însă, chiar şi în aceste condiţii, unele examene par imposibil de promovat. Unii au inventat zicala: „N-ai restanţă, n-ai prestanţă”. Alţii au inventat zicala: „Ai restanţă, n-ai prestanţă”. Hm:))=)))! Adevărul e că în privinţa zicalelor suntem de neîntrecut, dar ele nu pot constitui decât un motiv superficial de autoconsolare. Adevăratele consolări ale studenţilor de la drept sunt altele, iar scuzele pe care le găsesc sunt, de cele mai multe ori, dureroase. Iată câteva dintre ele:

         1.Scuza „N-am picat pe subiect”- este cea mai întâlnită scuză. Adepţii ei sunt conştiincioşi, au învăţat aproximativ 98% din materie şi la examen au picat subiecte din restul de 2%. E tragic, e subiect de stirile de la ora cinci. Se lasă cu plânsete, cu smulsul părului din cap, cu replici de genul „- Fată, ma sinucid!” sau „Mă arunc de pe acoperişul facultăţii!”.

         2.Scuza „Am scris bine, dar nu ce mi-a picat”. Asta e o scuză mortală :))=))) ! Şi crede-mă, se întâmplă ca, deşi ai învăţat, să înţelegi greşit formularea cerinţelor vreunui subiect. E crunt... condoleanţe!

        3.Scuza „N-am apucat să scriu tot”. Studenţii din această categorie sunt, de principiu, silitori, dar ghinionişti. Unii scriu mai încet, alţii aşteaptă momentul oportun să se inspire, alţii scriu repede dar sunt emotivi şi aiuriţi, motiv pentru care stau pe subiect cam tot atât cât staţionează un tren într-o haltă :)))=))).

        4.Scuza „Nu mă-nghite profu'!”:)))=))=)) Scuza asta e foarte periculoasă, căci poate provoca adevărate crize de râs, care se lasă cu dureri de maxilare, dureri de burtă, leşin, cu încinsul telefoanelor la o bârfă. Cum se face? Se ia una bucată student X care pică examenul pe de-a-ntregul, se duce la Y, care a auzit de la Beta că Alfa ştie sigur că X a picat examenul pentru că nu-l suportă proful. Aflând acestea, X umblă nebun după sfaturi la W şi Z, care la rândul lor cer părerea conaşului din vârful dealului, coniţei de după colţ, cunoştinţelor lor, femeilor de serviciu, peştilor din acvariu, patrupedelor şi altor orătănii, atfel încât se zămisleşte o adevărată dramă teritorială. :)))=))). Ca să-i vină în ajutor lui X, cei părtaşi la suferinţă se oferă voluntari în a-l consola cu replici de genul: „-Lasă că te ajut eu să treci!” sau „-Are, bă, maşină ăsta de te-a picat? Să-i facem o pană!”sau „-Bă, cum arată ăsta? Că vin cu băieţaşii mei şi îi dăm o mamă de bătaie!” :)))=)))=))). Din fericire, chestiile astea rămân la stadiul de „verba”.
         
        5.Scuza „N-am înţeles materia”. :))=)))) E o scuză mai puţin credibilă pentru că, deşi sunt lucruri care cu greu pot fi rumegate, disciplina per ansamblul ei poate fi înţeleasă, indiferent de care disciplină ar fi vorba. Mai greu este să reproduci ceea ce ai înţeles.

       Acesta ar fi topul celor cinci scuze ale restanţierilor. Personal, pentru curioşi, mă încadrez când în prima, când în a doua categorie:)))=))) Nu râde! :)))=)))=))) În încheiere, las acelaşi P.S.: orice asemănare cu persoane sau situaţii reale este pur întâmplătoare! Ciao!